Dragii mei prieteni credeau că treaba asta cu invitatul, gătitul și scrisul de articole se petrece o singură dată cu fiecare. Cu grătarul de ziua mea am încheiat un minunat ciclu în care le-am gătit tuturor câte ceva. Credeați că am terminat? O luăm de la capăt. Dacă descopeream o modalitate să nu mai mâncăm, ne opream. Dar din fericire, nu am descoperit.
Cică a fost acum câteva decenii un Dorel care avea un măgar. Măgarul mânca prea mult iar stăpânul lui s-a decis să facă ceva în legătură cu asta. Dorel s-a apucat să îi dea din ce în ce mai puțin de mâncare, până când nu i-a mai dat deloc. L-a lăsat câteva zile așa, după care a venit cu o furcă de fân să îl testeze. Măgarul, bolnav fiind, nu s-a atins deloc de fân. Stăpânul a zâmbit bucuros că și-a dresat măgarul să nu mai mănânce. Două zile mai târziu, măgarul moare.
“Al naibii măgar, acum că l-am învățat să nu mai mănânce, a murit.”
Nu, nu am gătit măgar, nu asta era morala. Am gătit vită. Preparatul de astăzi este din specificul marocan și se prepară de obicei într-un vas special numit tajine.
Nu doar că nu am avut tajine, dar preparatul tradițional are un aspect mai puțin apetisant, cel puțin din punctul meu de vedere. O parte a provocării preparatului tura aceasta a fost să reinterpretez acest preparat și să fac o așezare în farfurie mai ok. Judecați voi dacă mi-a ieșit.
De ce vită cu prune?
Acum îmi imaginez că citiți fraza de mai sus și trageți concluzia: Adi ăsta chiar s-a chinuit să îl pună pe Andrei în dificultate, cum s-a gândit el să fie un preparat care necesită reinterpretare, cum a ales el un preparat care necesită vase speciale. Nu. Adi e altfel de om. Mi-a spus ca vrea ceva cu vită și cu prune, că lui îi plac prunele.
Adi are o vorbă, când vine vorba de unt: “Mmmm… unt!”. Îmi și imaginez cum se gândea el la ce să gătesc eu și i-a trecut prin cap “mmm… prune!”
Mirodeniile fac totul
Ce îmi place mie la preparatele arăbești este aroma lor. Mirodeniile care se folosesc la ei nu se folosesc atât de des la noi iar pentru mine asta înseamnă experiențe noi; o fi ele preparate vechi de când lumea, dar la mine abia acum ajung. O să enumăr câteva dintre mirodenii, dar vă rog să vă uitați la video pentru rețeta completa: turmeric, ghimbir, șofran și scortisoara. Ce combinație de arome puternice!
A fost și prima oară când am folosit șofran, l-am analizat din toate unghiurile ca să-l rețin ca și ingredient. Nu, nu e poleit cu aur; nu știu de ce încă este privit ca un ingredient foarte scump. Ce pot să vă spun în schimb este că pătează foarte tare, așa că atenție cu el.
Vita stă la fiert în puțină apă și aceste ingrediente, pentru mult timp. Aș spune că acest preparat este un preparat slow-cooked. Mâncărurile care au “răbdare” ca ingredient principal sunt tot timpul bune.
Aceasta este rețeta pe care o recomand eu:
Prune în mâncare
Când o să vă mai spun ca peste prune se mai pune scorțișoară și miere, o să mă întrebați dacă am sărit direct la desert. Eu sunt fan mâncare dulce, după cum bine se vede, așa că preparatul ăsta a mers direct în sertarul cu amintiri plăcute. Prunele uscate se hidratează cu apă caldă, se scot sâmburii și se glazurează apoi pe foc. Genul acesta de preparat ar merge și cu un piept de rață; acesta era gândul meu când îl preparam.
Ca să acompanieze acest dans de mirodenii și fructe dulci, am făcut un orez cu stafide și migdale. Nu am un video pentru orez, dar uite rețeta pe care am folosit-o eu.
Peste preparat se presară susan. Eu am presărat și fulgi de migdale. Am rumenit acest toping în tigaie un minut înainte. Puteam să cumpăr aceste ingrediente direct prăjite, dar pentru mine contează foarte mult și ce mirosuri fac în bucătărie. Neghiniță știa el ce știa.
Chișinău, încă te bem
Când am fost la Chișinău, la Cricova am fost și cu Adi și Mirela. Cumva, cred că de acolo s-a și inspirat Adi când a spus ca vrea prune. Cred că a mâncat intr-o seară un Chișinăul de seară adus de acolo, a spus “mmm… prune” în gândul lui iar a doua zi s-a mai gândit și la vită.
Poate vă întrebați ce legătură are Moldova cu Maroc: ambele ne învață să iubim prunele.
Adi a venit cu sticla de Cabernet-Sauvignon pe care o cumpărase ca suvenir la Cricova. Am scos și eu din frigider același vin, dar de la Purcari. Evident că am discutat despre diferențele dintre cele 2 vinuri, de parca suntem somelieri de câțiva ani buni. Cred că ați prins ideea: ne-am simțit bine, pentru că asta știm să facem noi împreună.
Vă mulțumesc pentru provocare, pentru sticla de vin și pentru discuțiile interesante despre tehnici de marketing sau prune. Până data viitoare, poftă mare!