De ziua mea m-am hotărât să îmi hrănesc prietenii. M-au susținut de la bun început cu acest hobby și le-am gătit tuturor câte ceva bun. Coincidența face că odată cu Beef Wellington pentru Sorin și Lili, am încheiat un minunat ciclu de gătit pentru toți prietenii apropiați. Toți, mai puțin grozavii noștri nași, care sunt acum într-o aventură ca la carte în jurul lumii și cărora nu am cum să le gătesc, nici măcar prin poștă.
Ok, și ce nebunie am gătit acum? Cum sună 14 coaste coapte încet la cuptor și apoi puse pe grătar și unse cu sos barbecue? Este de fapt rețeta folosită pentru Ionuț, dar terminată la grătar, așa cum am visat de prima dată.
Ca garnitură am folosit cartofi la cuptor, varianta ușoară, congelată. Să nu uităm că grătarele trebuie sa fie despre distracție, nu despre muncă. Peste cartofi am pus parmezan iar lângă ei am pus castraveți la oțet.
Acum să nu mă înțelegeți greșit. Cartofii i-a facut Ioana iar castraveții au fost ideea lui Victor. Iar plating-ul și l-a făcut fiecare. Eu mi-am propus să fac doar coastele. Oricum, hai să fim serioși, grătarele nu sunt despre farfurii, grătarele sunt despre mâncare și prieteni.
Aș vrea să îl felicit și pentru Andrei că a reușit să mănânce doar somon și că muncește, ca fiecare dintre noi, să-și împlinească dorințele. Să ai o tavă plină de coaste în față și să mănânci somon, asta înseamnă să fii mafiot.
[…] asta cu invitatul, gătitul și scrisul de articole se petrece o singură dată cu fiecare. Cu grătarul de ziua mea am încheiat un minunat ciclu în care le-am gătit tuturor câte ceva. Credeați că am […]