Coaste de porc barbeque cu Ionuț

Eram la masă la Hilde’s Residence, un loc pe care-l recomand pentru turiști în Gura Humorului, cu Andrei și Ionuț. Am adus subiectul acestor întâlniri gastronomice. I-am întrebat pe băieți cam ce ar vrea să mănânce. Ionuț mi-a spus foarte sincer că el nu le are cu mâncarea și că ar trebui să fac ce vreau eu. I-am propus somon și, la fel ca Robert, mi-a spus că nu mănâncă pește. I-am propus fructe de mare și a făcut, din nou, o față de parcă mușcase o lămâie. Din “fă ce vrei tu” am ajuns până la urmă la “dacă are 4 picioare e ok”.

Am profitat de ocazie și am ales să gătesc ceva ce mi-am dorit de mult timp: Coaste de porc barbeque. La urma urmei, cui nu-i place carnea de porc? Apropo, dacă ești în Iași și ai poftă de niște coaste de porc foarte bune, recomand Fire Ribs sau Vivo.

Coaste barbecue, dar la cuptor, dar totuși barbeque

Deși nu le-am făcut pe grătar, coastele sunt făcute cu sos barbeque. Abia aștept să mai dea puțin căldura să le mai prepar incă o dată, dar pe grătar. Până atunci, să vă povestesc ce ne-am lins pe degete de la astea făcute la cuptor!

Pentru cei care vor rețeta folosită de mine, acest video de pe YouTube este cel mai apropiat de ce am făcut eu.

Procesul este împărțit în două părți:

Faza unu – Slow cooking: Costele bine tapetate cu mirodenii stau la cuptor la 125 de grade Celsius timp de 2 ore învelite în staniol. Mirodeniile la mine au fost din belșug iar printre ele se regăseau paprika afumată, dulce, iute, muștar, sare de mare, piper, chimen, zahăr brun. Toate puse în mojar.

Faza doi – Glazurarea: Se face sau se cumpără un sos barbeque după preferințe. Eu când fac sos barbeque folosesc suc de roșii, pastă de ardei, sos Worcestershire, sos de soia, sos tabasco, puțin oțet, sare, paprika afumată, dulce, iute și zahăr brun. Coastele, scoase din staniol, se ung cu acest sos și se bagă la cuptor 10 minute. Acest procedeu se repetă până ești mulțumit. Eu am pus 4 straturi de sos și a fost extrem de bun.

Scrijele de cartofi sau Cottage Fries

Coastele de porc se servesc de cele mai multe ori cu cartofi prăjiți, dar eu nu am vrut să gătesc asta. Nu intru în detalii despre cartofii prăjiți, vă spun doar că am căutat neapărat o soluție pentru a avea cartofi crocanți și gustoși, dar fără să îi prăjesc complet în ulei. Ce am ajuns să fac seamănă cu scrijelele, dar doar la formă. Consistența a fost cea a cartofilor prăjiți, crocanți la exterior și moi la interior.

“Decât” niște cartofi. Mi-a plăcut poza.

Șșșș! Să nu se trezească!

Cartofii au fost foarte buni și au mers bine cu sosul barbeque. Eu îi văd ca o alternativă mai ok la cartofii “pai”. Uite și rețeta.

Să ne redescoperim prin vin

După ce am făcut weekendul trecut o excursie la cramele Cricova, unde am aflat mai multe despre vinuri, am hotărât că vreau să beau mai des Fetească. Motivul din spatele acestei decizii este că Feteasca este un strugure cultivat doar la noi și consumat doar de noi. Vinul în sine este aromat și bun, dar mai important este că acest vin ne reprezintă în multe feluri și ne formează o identitate. Un om în Franța nu va găsi acest vin la el în supermarket, dar eu da, iar asta îl face exclusivist în ochii mei. Sunt multe sentimente care te năpădesc atunci când iei o gură din acest vin dacă pui problema așa iar eu am ales să trăiesc aceste sentimente. Feteasca neagră de la Cricova a mers foarte bine cu acest preparat.

Ionuț a adus o sticlă de Busuioacă de Bohotin produsă în Huși. M-am bucurat să văd că a ales să își reprezinte într-un fel orașul; oraș care îmi este și mie foarte drag pentru că mama mea e de prin acele părți.

Ceva dulce după ceva bun

Cu o zi înainte să vină Ionuț pe la noi, au fost părinții soției în vizită și ne-au adus Albă ca zăpada. Acest desert intră foarte ușor în categoria “Gusturi din copilărie” așa că ne-am simțit copii din nou. Copii care devorează coaste de porc și sticle de vin. Pe masă am mai avut și o cutie de dulciuri de la Bucuria.

Îți mulțumim pentru că ne-ai fost oaspete și pentru că deși aveai de ținut laboratoare până târziu, ai venit să ne veselim împreună în jurul mâncării. Domn profesor, până data viitoare, Cheers!